Langa vatra
de Lucian Blaga
In strainatate-mi, pamantean in lacrimi, stau de veghe langa vatra mea de patimi.
Suflet prabusit in huma ca in perne -nici o veste - de odihna nu-mi asterne.
Nu cu ochii mai privesc - hotar - poiana.
Cat in preajma, pretutindeni, printr-o rana.
Iscodesc prin vai, prin larga-mparatie, vreo faptura de mai este - sa ma stie.
Chem spre miazazi si noapte, n-am raspuns.
Sa ard singur, orice zare sa ma-nfranga ursitoarele-nceputului m-au uns
si, tanjind, sa-mi scape clipa cand o stea sare,
ca spre-o alta lume, sa se stanga si sa-nvie-n picurul din geana mea.
Poezii, 1966
Langa vatra
Aceasta pagina a fost accesata de 2436 ori.
