Nu sunt singur
de Lucian Blaga
Obarsiile-izvoare
ma mai leaga. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe camp o floare,
unde sunt, sa nu fiu singur.
Jaruri sfinte, nor fierbinte
trec pe cer, sa nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pamant sa nu cant singur.
Umbra-alaturi ia fiinta,
unde merg, sa nu merg singur.
Neguri vin din nefiinta -
marturii ca nu sunt singur.
Vulturi din robie scapa
si se-nalta; nu lupt singur.
Cade in abis o apa,
in adanc sa nu cad singur.
Focuri sunt si e credinta.
Acest gand cat mai palpita
schimba moartea-n biruinta:
nu sunt singur, nu sunt singur.
Gazeta literara, 19 octombrie 1967
Nu sunt singur
Aceasta pagina a fost accesata de 5623 ori.
