Pe ape
de Lucian Blaga
Porumbii mi i-am slobozit
sa-ncerce pajistea cerului,
dar sfasiati de vanturi
se-ntorc inapoi. Pe vatra corabiei
inima mi-o-ngrop subt spuza
sa-si tina jaratecul. Paserea focului
nu-mi mai falfaie peste pereti.
Dainuie vesnic potopul.
Niciodata nu voi ajunge
s-aduc jertfa subt semnul inalt
al curcubeului magic.
Pentru un fagure sterp
mi-am ucis stupii flamanzi.
Cel din urma dobitoc
cu-ntelepciune s-a prapadit.
Ochiul sau profetic deschis
e singura veste prin neguri.
in mare ramane muntele Ararat,
de-a pururi fund de ape,
tot mai adanc,
tot mai pierdut
fund de ape.
In marea trecere, 1924
Pe ape
Aceasta pagina a fost accesata de 2169 ori.