Pe ruina unui templu

Pe ruina unui templu

de Lucian Blaga

Stau razimat de stalpul unui templu in ruina
in intuneric
Olivi cu parul despletit
S-apleaca-n fata tristului altar
Si cum ma pierd pe urmele lasate
De pasii vesniciei pe tarie
Simt
Sub scapararea stelelor -
Ca la un semn facut in taina
De ochii unor magi -
Cum prinde-n mine a clipi din gene-un dor:
E dorul
De-a te simti pe tine-aproape si de-a-ti soarbe
vraja
Deodat' cu-nfricosatele minuni ce le cuprinde
noaptea
In sfantul ei potir fara de margini
Stau razimat de stalpul unui templu in
ruina -
Si-un gand
Ma ispiteste cu durerea-i sa-l rechem in minte:
Oh, stelele!
Un visator mi-a spus candva
Ca dintre dorurile multe, multe,
Ce le purtam in suflet adormite ca-ntr-un
leagan,
Stelele trezesc in noi numai pe cele
osandite
Sa nu se izbandeasca niciodata
Si lin, cu-nfiorari de toamna, din corola lunii
Se scutura marunt polenul peste templul in ruina

Si peste dorul meu.

Luceafarul, 1 septembrie 1919




Pe ruina unui templu


Aceasta pagina a fost accesata de 2077 ori.
{literal} {/literal}