Vedenie dantesca
de Lucian Blaga
Un cer senin de amplu iunie prin veac si-a-nfiintat azurul nefiintei in cestalalt tarim, al suferintei, si cata-n ceas a fi durerii mele - leac.
Sa uit ca suntem robii negrei ere, sa uit de jale, cazne, de tenebrele din inima, de tot ce crunt in preajma e - zboara doi fluturi, doua giuvaiere, peste oras purtati de-o adiere. Inchis in ast infern terestru de n-as fi, indragostitii fluturi nu mi-ar aminti de altii, de Francesca de la Rimini, de Paolo, cari au fost purtati si ei cindva de-un vint prin iad, si de-o betie-asemenea.
Gazeta literara, 28 decembrie 1967
Vedenie dantesca
Aceasta pagina a fost accesata de 2373 ori.