Ferestre colorate - Cugetari

Ferestre colorate - Cugetari

de Lucian Blaga



Asistam la o degradare continua a spiritualitatii (religie, filosofie, metafizica) la simple valori artistice. Procesul seamana cu al entropiei universale. Proces ireversibil. Spiritualitatea isi pierde incetul cu incetul puterea de actiune primara, pastrandu-si doar eficacitatea estetica.

S-ar parea ca in iubire fiecare se cauta pe sine insusi cu un sex cotnrar: de aceea, in iubire vei cauta in veci fara sa gasesti.

Totul se-ntampla in nestire. Serpii isi pun puii verzi intre frunze si nici nu privesc inapoi. Pomii scapa fapte  de aur pe pamant, dar nici unul nu se apleaca sa le ridice, daca au cazut in noroi. Fara sa-si dea seama, fara iubire, fara cuvant, fara durere, Dumnezeu face ingeri, cum ochiul face lacrimi.

Nietzsche, cu marea cunoastere de sine ce-l caracterizeaza, se socoate un muzician ratacit in filosofie. A facut si muzica? Da, dar de-o calitate indoielnica: o muzica ce nu trada destinul de muzician, pe care totusi el l-a avut intr-un fel. In adevar, Nietzsche isi scria gandurile pe portative imaginare, de pe care, cu oarecare indemanare lirica, ai putea sa canti. Gandurile lui au clopote si ceva din adancul zvon paduratic al muzicii germane. Ar fi ajuns el vreodata sa se incante de betia orfica a lui Dionysos daca n-ar fi fost sufleteste inrudit cu ea, daca n-ar fi fost muzician? Pentru ca sa prinda in mii de rasfrangeri substanta lui Zaratustra, a fost nevoit sa se retraga atatea mii de urme deasupra tuturor lucrurilor omenesti si s-o cante. Originalitatea lui Nietzsche se lamureste printr-o ratacire. Schelling a fost un poet deviat in filosofie. A scris si poezie? Evident, dar de o calitate destul de mediocra. Si totusi, el a fost poet. Un poet al viziunilor metafizice. Originalitatea gandirii sale e rodul unei rataciri. La fel, Leibniz fusese un diplomat ratacit in filosofie. El voia sa impace cele mai disparate sisteme si, desigur, pentru timpul sau a izbutit mai bine decat oricare altul. Cu monumentalele fictiuni teoretice, cu indrazneli pana la absurd, prin fine concesii diplomatice, el se straduia sa salveze si determinismul si liberul-arbitru, si ocazionalismul, si atomismul, si finalismul. Nu si-a dat el chiar si o intalnire cu cel mai mare catolic al timpului ca sa impace unele puncte dificile ale monadologiei cu anume dogme bisericesti?! Leibniz a fost atat de diplomat, ca ispravile sale in diplomatie cad pe al doilea plan fata de diplomatia sa in filosofie. Si oare Plato n-a fost sculptor ratacit in filosofie? El si-a cioplit "ideile" cu aceeasi pasiune vizuala cu care Praxitel inchega in modelul etern al Venerei frumusetile de amfora ale femeilor din Atena.

E poate o mare greseala sa crezi ca poetii tradeaza in operele lor ceva din ultima lor fiinta. Din primavara pana acum pomii pe dealurile au facut rod. Prin ceea ce taina lor nu a devenit mai inteleasa.

Satan nu e ateist. El e antiteist. El crede in existenta lui Dumnezeu, dar lupta impotriva lui. Tragedia oricarui satanism.

Trupul meu nu e mai aproape de mine decat sunt stelele. Si zodiile, care invartindu-se cad in apus, nu sunt mai departe de mine decat propriul meu sange.

Religia e mai mult anticipatie ipotetica asupra mortii decat asupra dumnezeirii.

Intr-un anume inteles, un sculptor bun isi ucide modelul. Caci sufletul modelului nu se mai simte bine in vechiul trup, el se doreste in corpul cel nou facut de sculptor. Noul corp i se pare un lacas mai potrivit.

Spaima metafizica te reduce la anonimat, aratandu-ti micimea si neputinta. Rostul metafizicii e poate tocmai aceasta: sa te faca sa-ti uiti numele.






Ferestre colorate - Cugetari


Aceasta pagina a fost accesata de 836 ori.
{literal} {/literal}