Basm langa focul de stana

Basm langa focul de stana

de Lucian Blaga

Ascultam in copilarie basmul
ce pastorul mi-l depana, sporindu-mi
negraita mare mirare langa
focul de stana.

Ridicand a joaca jar crud in palme,
spune vorba rara pastorul despre ritul,
cursa si iscusinta fiarei
fata de fiara.

Lupul dupa ce in poiana-si rupe
mielul-nouras la izvor se duce
botul sa si-l spele de sange. Linge
labe si urme.

Fiara mi-o inchipui cum drege noaptea
inaspritul sipot, cum ochiul apei
ea de gheata-l sparge. Sa-si piarda pete,
dara, mirosuri.

Lupul stie, din amintirea veche
a samantei sale, sa-si poarte grije,
caci feroci devin frati si semeni daca
dulmeca sange.

Port pe gura cruda aroma-a gurii tale.
Ploi de stele curgand n-o spala.
Cum m-ar sfasia, de-as iesi-n cetate,
fratii mei, lupii!

Steaua, ianuarie 1968




Basm langa focul de stana


Aceasta pagina a fost accesata de 1041 ori.
{literal} {/literal}