Bunavestire

Bunavestire

de Lucian Blaga

In noaptea asta lunga, fara sfirsit,
o femeie umbla subt cerul apropiat.
Ea intelege mai putin decit oricine
minunea ce s-a-ntimplat.
Aude sori cintareti, intreaba,
intreaba si nu intelege.
In trupul ei sta inchis ca intr-o temnita buna
un prunc.
De noua ori se-nvirte discul lunei
in jurul pruncului.
El ramine nemiscat si creste mirindu-se.
                       *
In noua noapte fara sfirsit
ciobanii pazesc nasterea unor semne ceresti.
Ma duc intre ele sa vestesc:
Taiati-va mieii pe cruce
in amintirea jertfei ce se va face.
Ridicati-va de linga foc
in cojoace cu flacari de lina.
Luati faclia ce-am aprins-o
in steaua coborita
deasupra ieslelor roase de boi
si dati-o mai departe
din mina in mina.
In curind fiul omului va cauta un loc
unde sa-si culce capul,
razimindu-si-l ca si voi
de pietre ori de cini adormiti.
In curind ranile purtate prin vaile noastre
s-or vindeca
incizindu-se ca florile la intuneric.
In curind picioarele albe
vor umbla peste ape.

In marea trecere, 1924





Bunavestire


Aceasta pagina a fost accesata de 1666 ori.
{literal} {/literal}