Calugarul batran imi sopteste din prag

Calugarul batran imi sopteste din prag

de Lucian Blaga

Tinere care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pan-apune soarele?

Vreau sa-mi dau sufletul
deodata cu serpii striviti in zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvarcolit si eu in pulbere ca ei?
Nu m-am sfredelit si eu in soare ca ei?

Viata mea a fost tot ce vrei,
cateodata fiara,
cateodata floare,
cateodata clopot-ce se certa cu cerul.



Azi tac aici, si golul mormantului
imi suna in urechi ca o talanga de lut.
Attept in prag racoarea sfarsitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia tarana in pumn
si mi-o presara pe cap in loc de apa si vin.
Boteaza-ma cu pamant.

Umbra lumii imi trece peste inima.

Gandirea, 15 martie - 1 aprilie 1922




Calugarul batran imi sopteste din prag


Aceasta pagina a fost accesata de 1146 ori.
{literal} {/literal}