Cantecul bradului

de Lucian Blaga

Subt Ursa Mare, surpat de bureti,
neatins de om, neajuns de ereti,
batran, batran, in imperiul meu
bradul barbos strajuieste mereu.

Lichene si buhe si viespi il cuprind.
Paianjenii sfinti prin cetini se-ntind.
La un veac, tot la un veac, din inalt
mi-l loveste in crestet fulgerul alb.

Sta intre zodii si tara un brad.
Sarutate de fulger - crengile ard.
Dar, iata, se scutura numai de scrum,
si flamura-i noua si fara de-ajun!

Mistretul povestilor iara si iar
incearca de scoarta prasele de var.
Si far de-asfintit in imperiul meu
tanarul brad strajuieste mereu.

Gandirea, septembrie 1937

Cantecul bradului


Aceasta pagina a fost accesata de 2542 ori.