Cantecul calatorului in toamna

Cantecul calatorului in toamna

de Lucian Blaga

Piere zvon subt zariste,
talanga in rariste.

Vine toamna oilor
prin panzele ploilor.

Glas dau cetii, patimii
cu frunza lor paltinii.

Jalea ratacirilor,
mohorul mahnirilor,

ale cui sunt, ale cui?
Parc-ar fi a nimanui.

Mi-au secat pleoapele
si-n inima apele.

Doar cand urc poienele
mi se-ncarca genele

subt amiaza fierului
de picurii cerului.

Plang spre zarea dorului
cu lacrima norului.

Contemporanul, 15 mai 1964




Cantecul calatorului in toamna


Aceasta pagina a fost accesata de 3242 ori.
{literal} {/literal}