Caprifoliul

Caprifoliul

de Lucian Blaga


Sa fiu caprifoiul ce din ograda se catara
floare-naltandu-si pe zidul lacasului tau,
caprifoiul ce din sfularea ta tanara
proaspat se tine, proaspat traieste mereu.

Sa viu, sa ma-nalt la fereastra,
sa-mi sprijini verdeata si ramuri.
Si perna sa fiu, cuib moale obrazului tau,
iubitoarei priviri prin deschisele geamuri.

Uneasca-se florile mele
cu parul tau drag, castaniu,
in caldul amestec, in dulcea devalmasie
vorbeasca-si frateste si viu.

Visuri si ganduri ce ai
sa le scad in miresmele florile mele.
Si sluga sa-ti fiu cu bratele-ramuri,
stapana, tu, sa fii peste ele.

Si fie, iubirea, sa nu mai apuna,
iar cine-n fereastra ne va vedea
sa spuna ca eu sunt tulpina ta,
sa spuna ca tu esti floarea mea.

Fie ca fara mine sa nu mai razi.
Nici eu sa nu-nfloresc fara tine.
Fericirea mea - eu vreau sa ti-o darui.
Risipeste-si frumusetea ta peste mine.

Din poezia neogreaca
Kostis Palamas (1885-1943)






Caprifoliul


Aceasta pagina a fost accesata de 1013 ori.
{literal} {/literal}