Catrenele dragostei

Catrenele dragostei

de Lucian Blaga

Draga-mi este dragostea
bantuita de sprancene,
de sprancene pamantene,
lungi, piezis-rasaritene.

Draga-mi este dragostea,
soarele din an in veac,
dragostea ce poarta-n ea
moarte-ades si-ades un leac.

Spune-se ca-n holda coapta
macul il dezbraci c-o soapta.
Draga-mi este dragostea
care zice: nu si da.

Draga-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cat lumea-zare,
mica pe cat lacrima.

Draga-mi este dragostea
care face stea si stea
din pamanturile noastre -
prin poienile albastre.



Sangele isi stie visul.
Draga-mi este dragostea
cu-naltimile si-abisul
si cu ce mai are-n ea.

Draga-mi este dragostea -
locului nu pot s-o tin,
caci frumsetea ei dispare
in frumsetile-i ce vin.

Draga-mi este dragostea,
draga uneori furtuna
si-un pacat pe care-l arde
pe la miezul noptii luna.



Din aleanul trupului
sufletul se naste.
Draga-mi este dragostea
ce de ani ma paste.

Dragostea ne-o tina zeii,
sa ne-ncante funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.

Steaua, mai 1963




Catrenele dragostei


Aceasta pagina a fost accesata de 1320 ori.
{literal} {/literal}