Catrenele fetei frumoase

Catrenele fetei frumoase

de Lucian Blaga

I
Deoarece soarele nu poate sa apuna
far’ de a-si intoarce privirea dupa fecioarele
cetatii, ma-ntreb:
de ce-as fi altfel decat soarele?

II
O fata frumoasa e
O fereastra deschisa spre paradis.
Mai verosimil decat adevarul
e cateodata un vis.

III
O fata frumoasa e
lutul ce-si umple tiparele,
desavarsindu-se pe-o treapta
unde povestile asteapta.




IV
Ce umbra curata
arunca-n lumina o fata!
E aproape ca nimicul,
singurul lucru fara de pata.

V
O fata frumoasa e
a traiului ceriste,
cerul cerului,
podoaba inelului.

VI
Frumsete din frumsete te-ai ivit
intruchipata fara veste,
cum “intr-o mie si una de nopti“
povestea naste din poveste.

VII
O fata frumoasa e
o inchipuire ca fumul,
de ale carei talpi, cand umbla,
s-ar atarna tarna si drumul.



VIII
O fata frumoasa e
mirajul din zariste,
aurul graiului,
lacrima raiului.

IX
O fata frumoasa e
cum ne-o arata soarele:
pe cale veche o minune noua,
curcubeul ce sare din roua.

X
Tu, fata frumoasa, vei ramanea
taramului nostru o prelungire
de vis, iar printre legende
singura adevarata amintire.

Iasul literar, aprilie 1961





Catrenele fetei frumoase


Aceasta pagina a fost accesata de 1484 ori.
{literal} {/literal}