Cintare pentru trecut
de Lucian Blaga
In noapte sori batrini
se-ntorc spre obirsia lor niciodata uitata.
Singuratatea mea rasuna
prin satul cu coperisele negre.
Daca ai fi cu mine ti-as spune:
uite, acesta edrumul
pe unde minam dobitoace sfinte cu biciul;
uite, acestia-s arinii
subt care smulgeam aripi din singe de paseri.
Mai traiesc si astazi - fantastice- morile
cu rotile grele de muschiul verde al apei.
Linga un veac trecut mai staruie casa
unde mi-am facut intrarea in cintecul zilei.
Ti-as arata plinicarul si sura
pe-a carei stresina grea
imi aruncam marunti si albi dintii de lapte -
saminta magica din care trebuiau sa creasca cei noi.
Ti-as arata poarta intunecata, unde puneam
frunza mintuitoare de leustean
sa apar de strigoi
laptele si ugerul vacilor.
Pe-aci mi--am trecut trupul gol al copilariei
prin flacara anilor.
Pe-aci s-a furisat si vremea
ce mi-a adus desavirsirile in rau.
Totul a fost un joc despletit
in lumina mare pe uliti.
Tot mai trist, tot mai trist
s-a intetit apoi indemnul intoarcerii.
Cind m-am trezit om si cuget implinit,
singuratatea mea rasuna inalta prin lume.
Dobitoacele sfinte s-au dus subt pamint.
Singele de paseri e mut.
-Vreau sa ramin aici
cintare pentru trecut
peste odihna pietrelor.
Gindirea, 15 octombrie 1924
Cintare pentru trecut
Aceasta pagina a fost accesata de 2079 ori.
