Camp alb. Descinde-ntrupat din funingei
un corb.Il vezi, fetita mea, Ana?
In toamna pe-aici se stingea aurie povestea,
tasnea veverita, cadea castana.

Corbul isi masura pasul, scrie-n zapada
nou testament, sau poate o veste cereasca,
pentru cineva care ar trece prin tara
si n-a uitat de tot sa ceteasca.

Noi, oamenii, noi am uitat.