Cuvinte catre patru prieteni
de Lucian Blaga
Voi sunteti patru, nu mai multi,
voi cei din urma prieteni.
E plina luna sus si e de aur. N-ar fi drept
sa n-o privim, cand intre noi vorbim
despre o slujba ce-o astept.
Viata-ntreaga ganduri am rostit
si cantece am spus,
in ele cautandu-mi vrednicia.
Pandeste-acum de undeva declinul si aminul.
Primejdii fulgera din Nord, nechez s-aude
de-apocaliptici cai prin nouri sus.
In urma e tot visul, in fata doar destinul.
Mi-e teama, prieteni, ca sfarsitul
n-am sa mi-l pot alege singur. S-ar putea
sa cad cu fa ta-n jos
pe un taram netrebnic, rusinos.
Voi patru insa, pomenind de alte fapte,
sa ma luati de unde voi fi fost cazut,
pe-un drum de seara sau in miez de noapte
in satul meu pe umeri sa ma duceti intins
pe luna ca pe-un scut.
Gazeta literara, 19 octombrie 1967
Cuvinte catre patru prieteni
Aceasta pagina a fost accesata de 2112 ori.
