De mana cu marele orb - varianta

De mana cu marele orb - varianta

de Lucian Blaga

Il duc de mana prin paduri.
Prin tara lasam in urma noastra ghicitori.
Din cand in cand ne odihnim in drum.
Din vanata si mocirloasa iarba
melci jilavi i se urca-n barba.

Zic: Tata, mersul sorilor a bun.
El tace - pentru ca-i e frica de cuvinte.
El tace - fiindca orice vorba la el se schimba-n fapta.

Subt bolta aspra de stejar
tantari ii fac o aureola peste cap.
Si iar plecam.
De ce a tresarit?
Tata orb, fii linistit, in jur nu e nimic.
Doar sus o stea
de cerul ei c-o lacrima de aur se desparte.

Subt frunze nalte mergem mai departe, tot mai departe.
Dihanii negre
ne adulmeca din urma
si blande manca tarna
unde am calcat si unde-am stat.


Gandirea, 1 iunie 1921




De mana cu marele orb - varianta


Aceasta pagina a fost accesata de 986 ori.

{literal} {/literal}