Din cer a venit un cintec de lebada
de Lucian Blaga
Din cer a venit un cantec de lebada.
il aud fecioarele ce umbla cu frumuseti desculte
peste muguri. si pretutindeni il aud eu si tu.
Calugarii si-au inchis rugaciunile
in pivnitele pamantului. Toate-au incetat
murind sub zavor.
Sangeram din mani, din cuget si din ochi.
in zadar mai cauti in ce-ai vrea sa crezi.
tarana e plina de zumzetul tainelor,
dar prea e aproape de calcaie
si prea e departe de frunte.
Am privit, am umblat, si iata cant:
cui sa ma-nchin, la ce sa ma-nchin?
Cineva a-nveninat fantanile omului.
Fara sa stiu mi-am muiat si eu manile
in apele lor. si-acuma strig:
O, nu mai sunt vrednic
Sa traiesc printre pomi si printre pietre.
Lucruri mici,
lucruri mari,
lucruri salbatice - omorati-mi inima!
Gandirea, 20 martie 1923
Din cer a venit un cintec de lebada
Aceasta pagina a fost accesata de 2012 ori.
