Ecce tempus

Ecce tempus

de Lucian Blaga

Numai in arbori inelele anilor
mereu se largesc.
In trupul meu timpul sporeste subtire
de la o zi mai firav - la alta, subt crugul ceresc.

Tinere sunt inca, tinere toate popoarele -
Eu, fiul lor, cit de batrin!
Muntii mai cresc, cu umbrele lor, din adincuri.
Nici frunte, nici inima n-am sa-i ingin.

Fosforul si apa, carbunele, galbenul sulf
de subt scoarta in lamura dau.
Stihiile, ele mai cred in obsteasca porunca.
Eu trepte in sus - nu reiau.

Contemporanul, 13 mai 1966





Ecce tempus


Aceasta pagina a fost accesata de 1045 ori.
{literal} {/literal}