Ecce tempus
de Lucian Blaga
Numai in arbori inelele anilor
mereu se largesc.
In trupul meu timpul sporeste subtire
de la o zi mai firav - la alta, subt crugul ceresc.
Tinere sunt inca, tinere toate popoarele -
Eu, fiul lor, cit de batrin!
Muntii mai cresc, cu umbrele lor, din adincuri.
Nici frunte, nici inima n-am sa-i ingin.
Fosforul si apa, carbunele, galbenul sulf
de subt scoarta in lamura dau.
Stihiile, ele mai cred in obsteasca porunca.
Eu trepte in sus - nu reiau.
Contemporanul, 13 mai 1966
Ecce tempus
Aceasta pagina a fost accesata de 2066 ori.
