In manastire de munte
de Lucian Blaga
Pe-aici - umbla apa, umbla vantul, umbla
omul printre spini albastri fara lege crescuti.
Aici - umbrindu-ma anii m-au tintuit
intre legende si arhangheli sluti.
Singuratatea imbratisata cu sangele meu
acelasi cantec intunecat ramane
fie ca sufletul mi-l trec prin strunga de foc,
fie ca sfarm paserilor pane.
Langa pereti cu chipuri si vedenii zilnic strig:
Vai mie, aici am dat cerului o mie de nume
si nu l-am ajuns cu nici unul.
Pasii mei au fost pierderi si niciodata castig.
Singuratatea de-aici dac-am iubit-o totusi
cu chin, langa clopot tarziu sau dincolo de vant de stanca,
a fost fiindca departe privind
peste patria mea intunecata si adanca
de-atatea ori m-am simtit murind
in toate frumusetile.
Gindirea, 15 februarie 1925
In manastire de munte
Aceasta pagina a fost accesata de 1925 ori.
