Intaia dumineca

Intaia dumineca

de Lucian Blaga

in ziua saptea
Dumnezeu, din umbra,
din otrava noua-a tuturor dumbravilor
gustand, se odihni-ndelung.
Apoi la ora bufnitei cu pas zabavnic si purtat de-un gand
in vaile acestea a iesit.
Din pesteri de
ne-lume iesea sa-mparta-ndemnuri, poate nume,
sau poate sa-si intampine, vrajit,
luminile cu care peste-abis s-a ostenit.
in fapt de sear-asemenea jivinei el pornea,
dar prada nu ca ta.
Ci aratarile si toata
creatura cu zvonul mortii el dorea sa le impace,
sarutandu-le cu gura.

Poezii, 1966




Intaia dumineca


Aceasta pagina a fost accesata de 962 ori.
{literal} {/literal}