Lot
de Lucian Blaga
Am vazut fapte multe si grele
spurcind lumina si vintul,
datini neintelese si jocuri de foc prin cetate.
Goi, in lacuri verzi ca rugina de-arama,
am vazut oameni sarutind lebede argintate.
Am vazut cu spaima in fata portii
dansatoare, saltindu-si zapezile
pentru voievozi cu unghii mari -
si-am vazut preoti in inuri imbatindu-si cersetorii
cu vinul cu care-au fost spalati mortii.
Am vazut femei arzindu-si saminta in flacari
rostul lor azvirlit intre doua eternitati ca o batjocura,
sinii lor fructe coapte fara de lapte,
rasuflarea lor omorind albine si ierburi.
Am vazut oaspeti stravezii pe tarmul singelui:
copii cari vor sa se nasca si nu sunt primiti
(daca ti-astupi urechile
auzi prin sfere amara lor sete,
murmurul surd la ferestrele lumii
si cintecul lor de usurare
cind gasesc intrare
in pomi, in cini si in paseri).
Am auzit cuvinte multe si grele
spurcind lumina si vintul.
Ah, fii ai cetatilor, credeti
ca nimenea niciodata n-a vazut soarele
si ca lumina curata e numai poveste.
Intrebarile voastre tulbura adincimile,
cu pietre raniti ochii fara raspuns ai fintinilor
si din tacerile lor nu ghiciti sfirsitul fara de veste.
Ah, fii ai cetatilor, in roisice fapta
voi tagaduiti pamintului obirsia cereasca.
Ingerii sositi cu prescuri nu i-ati ospatat,
aripile lor de praf nu le-ati sters,
ci i-ati certat - din singe smulgindu-si penele,
si impodobiti cu ele jucati, jucati
in preajma galbena a viteilor blestemati.
Sapte zile nu vor trece, sapte zile nu vor trece.
Vai mie ca trebuie s-astepti.
Mi s-or cufunda in mare
turmele de oi si carbunii de vatra.
Mi-aud cinii din fundul de mare cum latra.
Vai mie, Doamne, ca trebuie sa tac
cind ma despoi.
Femeia mea se va face stilp de sare
privind inapoi.
Gindirea, 15 mai 1925
Lot
Aceasta pagina a fost accesata de 2502 ori.
