Lumina
de Lucian Blaga
Lumina ce-o simt
navalindu-mi in piept cind te vad,
oare nu e un strop din lumina
creata in ziua dintii,
din lumina aceea-nsetata adinc de vieata?
Nimicul zacea-n agonie,
cind singur plutea-n intuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
"Sa fie lumina!"
O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa :
o sete era de pacate, de doruri, de-avinturi, de patimi,
o sete de lume si de soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci-cine stie?
Lumina, ce-o simt navalindu-mi
in piept cind te vad-minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata in ziua dintii.
Glasul Bucovinei, 16/23 ianuarie 1918
Lumina
Aceasta pagina a fost accesata de 2720 ori.
