Magarusul
de Lucian Blaga
Vazui candva prin munti iberici, ca de luna,
arida curte, stanci si-o dogorata vatra,
o asezare unde om si floare, piatra
isi potriveau frumsetea apriga-mpreuna.
In cerc ingust, din care visul nu mai scapa,
un magarus se invartea-nhamat, subt soare,
galeti sa urce in fantana, sa coboare,
cu truda lui scotea un firicel de apa.
Si jgheabul picura, la capat sa se-aleaga
verdeata firava a unui strat de huma.
Aci pamantul n-a fost niciodata muma.
Magarul orb, in invartire, rar curmata,
subt arsiti adapa, cu sete,
vara-ntreaga, agave, nalba, oleandri si muscata.
Contemporanul, 10 ianuarie 1964
Magarusul
Aceasta pagina a fost accesata de 1994 ori.
