Numele

Numele

de Lucian Blaga

Ziua cateodata, uneori si noaptea,
venind din occident spre tara diminetii,
prin mine numele meu trece.
Pe unde largi, batand eterul,
prin stratosfera numele meu trece.
Si prin azurul crud.
Si prin taria cetii.
Dar nici in mine, nici sub bolta care-i cerul,
eu nu-l aud.

Incredintat pamantului voi sta candva,
mai nemiscat decat o stea.
Odata voi zacea-n tinut intunecat.
La fel va trece numele
si prin mormantul meu, cateodat!
Si nu-l voi auzi.
Aceasta prea firesc va fi.

Tulburator ramane ce mi-i dat.
Tulburator e ca nici azi, traind,
nu am putinta sa cuprind
apelul departat.

E numele, al meu si-al orisicui,
Intr-adevar atata de strain
de-alcatuirea si fiinta noastra,
ca poate-asa pe langa noi sa treaca,
si poate-asa prin noi sa treaca,
parand sa taca?

Atuncea numele e mai putin
decat chemarea ce-ar suna prin Tara Nimanui,
si mai putin decat o umbra.

Gazeta literara, 14 martie 1968




Numele


Aceasta pagina a fost accesata de 1253 ori.
{literal} {/literal}