Oaspeti nepoftiti

Oaspeti nepoftiti

de Lucian Blaga

Plecara iarasi voievozii daci
spre miazanoapte, de unde ne venira,
cu oile si cu bourii.
Si ceilalti, cari din rasarit sosira
cu arapi si cu camile,
de asemeni se induplecara
mai tarzior, pe seara.
Fecioara-n marea zarva nu se mira
ca si-a pierdut condurii.
Vrea liniste Maria
dupa atatia oaspeti,
vrea liniste de-acu, si bucuria
sa fie-a ei, deplina.
Poate mai bine-ar fi
sa sufle-n steaua de la poarta,
s-o stinga. Ea singura-i de vina
ca sosesc atatia trasi-impinsi
din patru vanturi, cu nechez de soarta.
De-aceeasi prea senina
parere e si asinul batran,
ce roade-n petice condurii
gasiti prin paie si prin fan.
Maria n-avu timpul pan-acum
nici macar sa-si vaza pruncul
de-atata solie din atata drum.
S-apleaca peste iesle
si peste lumina Maria.
De dragoste-i tasneste laptele
in sani, si-i umezeste ia.

Gandirea, septembrie 1937




Oaspeti nepoftiti


Aceasta pagina a fost accesata de 1012 ori.
{literal} {/literal}