Ascult. Adancul tau ce-amar si ce pustiu,
cat de fierbinte, dulce trebuie sa fie.
In preajma ta, in larg, se stinge tot ce-i viu,
doar pajistea cu oseminte invie.

Astept aici cu-nspaimantata bucurie,
tacerea lunga sa se rupa intre noi,
cumplit, amarnic sfasiata ca o iie
intr-un iatac, pe intuneric intre doi.

Si vad mirat cum ghiarele din cand in cand
iti ies si se retrag in pungi de catifea,
ca la pisici, in gand si-n prag la panda stand.

Vorbesti ? - Te doare si pe tine intrebarea ?
C-un freamat te mai stinghereste-o clipa marea,
dar aripa ti-o potrivesti spre-a ma curma.