De veacuri ei isi au aci lacasul, de la inceputul
cel dintai, grotesti si tampi, gusatii fara grai.
Olari ei sunt, sortiti sa-nmoaie si sa coaca lutul.

Ca niste zmei intarziati si blanzi
cu fete prelungite in cimpoaie,
arhaici insi, isi poarta pe sub plai
un vis fragil prin zilele greoaie.

Se-nvarte roata, sfaraind, in orice casa.
De fata sunt, in inima, tiparele batrane.
Trudescu-se ca-n somn olarii,

si mocnesc langa cuptoare.
Numai arar sunt cercetati
de vreo lumina si de zane.

In vaile sublimelor recolte
nu este sat cu duhuri mai incete,
dar nici alt sat in care sa se arda
ulcioare mai frumoase si mai zvelte,
cu mijlocul de pacatoase sfinte fete.