Paianjenul
de Lucian Blaga
Gonit de crucile sadite pe carari
Pan
s-ascunse intr-o pestera.
Razele fara de-astampar se-mbulzeau
si se-mpingeau cu coatele s-ajunga pan' la el.
Tovarasi nu avea,
doar un paianjen singurel.
Iscoditor, micutul isi tesuse mreaja de matase
in urechea lui.
Si
Pan din fire bun
prindea tantari celui din urma prieten
ce-i ramase.
Treceau in goana toamne cu caderi de stele.
Odata zeul isi cioplea
un fluier din nuia de soc.
Piticul dobitoc
t se plimba pe mana.
Si-n scaparari de putregai
Pan descoperi mirat
ca prietenul avea pe spate-o cruce.
Batranul zeu incremeni fara de grai
in noaptea cu caderi de stele
si tresari indurerat,
paianjenul s-a-ncrestinat.
A treia zi si-a-nchis cosciugul ochilor de foc.
Era acoperit cu promoroaca si-amurgul
cobora din sunetul de toaca.
Neispravit ramase fluierul de soc.
Viata romaneasca, februarie 1921
Paianjenul
Aceasta pagina a fost accesata de 4995 ori.
