Pamintul

Pamintul

de Lucian Blaga

Pe spate ne-am intins in iarba: tu si eu.
Vazduh topit ca ceara-n arsita de soare
curgea de-a lungul peste miristi ca un rau.
Tacere apasatoare stapanea pamantul
si-o intrebare mi-a cazut in suflet pana-n fund.

N-avea sa-mi spuna
nimic pamantul? Tot pamantu-acesta
neindurator de larg si-ucigator de mut,
nimic?



Ca sa-l aud mai bine mi-am lipit
de glii urechea - indoielnic si supus -
si pe sub glii ti-am auzit
a inimei bataie zgomotoasa.

Pamantul raspundea.

Glasul Bucovinei, 11 ianuarie 1919








Pamintul


Aceasta pagina a fost accesata de 1108 ori.
{literal} {/literal}