Pasii profetului

Pasii profetului

de Lucian Blaga

Mi-am infipt calcaile in stanci.
Ca sa-mi arate cat mai multi din astrii boltii
Pamantul isi apleaca muntii-n
calea mea ca o camila umerii plesuvi.
Oriunde-as merge
prin multime
incarcat de visuri, care duc spre mare-
pasii mei tainici sunt asa de tacuti,
ca nu-i aude nimeni imprejur, -
dar pasii mei tacuti sunt asa de tainici,
ca se-aud pana-ntr-al saptelea cer.
Eu sunt profetul; fantoma vremii nu m-atinge.
Pe unde am venit aici? -
Pe
Calea
Laptelui?
Un vant aprins de goana prin desert mi-azvarle
nisip in ochi,
lacuste-n plete -
si narile pustiului mi-adie-n drum
miresme de smochini.
Inima,
de ce suspini?
Strabat desertul gol prin maracini -
si-mi numar urmele lasate
printre stele,
printre spini.

Pasii profetului, 1921




Pasii profetului


Aceasta pagina a fost accesata de 1871 ori.
{literal} {/literal}