Va pierdeti voi unde pribege...
si jalnic a voastra doinire
Se stinge ca-n suflet de fata
intaia ascunsa iubire.

Se zbuciuma codrul supt vantul
De toamna si basmul si-l curma;
Iar freamatul frunzelor moarte
Va canta cantarea din urma.

Cu murmurul vostru deodata
Se pierde speranta strigarii
Gemuta de piepturi zdrobite
Departe... in marea uitarii...

Tribuna, 28 martie 1910