Pean pentru o tanara

Pean pentru o tanara

de Lucian Blaga


Intruchiparea in lut de Romul. Ladea

Numai despoiata de vesminte
sa ridici, prietena, rodia
din panerul de-argint, cand ne bucura
prielnica zodia.
Numai astfel sa consimti
in inima fructului sa-ti adancesti
patima albilor dinti.

Numai astfel vadindu-te,
cu gleznele tu sa dezmierzi,
alte dati, buruieni si pietre si ierburi.
Poarta-ti, tanara, adevarul
pe unde se-nalta aracii,
prin vie, caci numai asa
te pot vedea si copacii
clipind din pleoapele verzi.

Doar despoiata de orice vesmant
sa umbli prin raristi de veac,
prin holdele coapte, prin crang, la izvor.
Numai astfel sa calci pe muschiul-covor
infruntand primejdia sarpelui
cu gandul ca sarpele este de leac.

Sunt multe inca potecile
spre tinta-alinarii,
dar numai de orice vesmant despoiata
- pierdut adastand intr-o rana -
vreau, intruchipare de vis, sa te vad
prin vaile mele pe calea-nserarii
sau ziua mergand prin Eden la fantana.

Numai asa, la capatul drumului, urmelor,
se-nvedereaza in calma oglinda a lacului,
in ochii batranilor astri,
legea pamantului, tiparele, rarele,
intruchipate in sanii cari nu dezmint
rotunjimile urnelor
si-n rodii cari nu dezmint
rotunjimile sanilor.

Poezii, 1962




Pean pentru o tanara


Aceasta pagina a fost accesata de 1137 ori.
{literal} {/literal}