Pod peste Mures

Pod peste Mures

de Lucian Blaga

La vad, un pod de lemn, cu coperisul de sindrila,
lung cat o ulita de sat,
se-ntinde peste Mures. Mal vrea la mal in veci sa lege.
Astfel tara mostenitu-l-a din leat.

Isi au maretele-npliniri si lucruri cantaretii lor,
dar podului ii canta numai apa, ce subt el se-ndeasa,
despre toti si toate-i canta, cate au trecut
pe el ca printr-o casa, lunga dreapta casa,

ca printr-o casa la al carei prag
sfarseste drumul, ca sa iasa
la celalalt capat iarasi drum, drum vechi - in lume
precum pravila il vrea - lasat in voie sa porneasca.

Osti trecura-n veac pe-aci, si Radu cel Frumos,
roti ferecate, robi domnesti, comori si lacrimi,
moti cu ciubare, turme, vanturi,
rapusi si-nvingatori, stindarde, patimi.

Pe toti si toate-n nopti, cand valvele se bat,
ii poti vedea-n lumini de-o clipa inca,
asa cum ceasul, de pe un tarm mutandu-i,
i-a mantuit spre celalalt peste valtoarea-adanca.

Dar ce liniste-i acum la vad ! Ce treaza-amiaza !
Prin istorie adie doar miros de otava.
Subt pod un sarpe se soreste, lung si nemiscat,
ca-ntr-o emblema rara, de straveche slava.

Gazeta literara, 29 august 1963


Pod peste Mures


Aceasta pagina a fost accesata de 1143 ori.

{literal} {/literal}