Portret

Portret

de Lucian Blaga

Arama grea ca vinul - parul,
sprancenele usor piezise,
o cuta, vertical pe frunte,
vadind trecutul de rastriste.

Umeri marunti, suflet de vara
in bluza verde-albastrie,
ce sub solarele incendii
a devenit stins-cenusie.

Tinut e totul sub surdina,
inelul doar clipeste cand
framanti atatea-n incaperea
unei simtiri si-a unui gand.

Iti zboara-n mana porumbelul,
ti se supune duh si-argila.
Culorile iti stau in slujba,
carmin si scrum de clorofila.

Si mie-mi stau la indemana
in grau si-n cer, in foc depline,
sa te redau pe alta treapta,
pe-aceea ce ti se cuvine.

Culori am pentru ce se vede
si pentru ce mai e vesmant.
Culorile le iau din apa,
din dulci otravuri si din vant.

Doar pentru cele ce-s adaos
venind din sfanta ta planeta,
culori eu n-am in graiul lumii
si nici uleiuri pe paleta.

Poezii, 1962




Portret


Aceasta pagina a fost accesata de 3532 ori.
{literal} {/literal}