Povestea drumului
de Lucian Blaga
Tatal si fiul se dusera in padure ca sa puna curse,
Ei ajunsera la un drum foarte umblat de oameni.
Fiul zise: "Vreau sa pun aici cursa".
Tatal zise: "Nu-i bine, acesta-i drum de oameni".
Fiul zise: "Eu totusi o pun". Si fiul puse cursa in acel loc.
A doua zi fiul gasi pe fratele mamei sale prins in cursa. El striga:
"Tata, un animal".
Tatal striga: "Ce fel de animal?"
"Fratele mamei".
Tatal zise: "Nu ti-am spus? Acum sloboade pe fratele mame-ti si
nu-ti mai pune cursa aci."
Dar fiul nu voi sa asculte. El isi puse din nou cursa in acelasi loc.
A doua zi se prinse in cursa tatal tatalui sau.
A treia zi, mama-sa.
A cincea zi fiul prinse in cursa insusi drumul.
Tatal zise: "Lasa-l sa fuga. Daca nu-l lasi sa fuga, nu ne mai stim
intoarce in sat."
Fiul nu voi sa asculte. El lua drumul si-l baga in sac.
Si sacul el il lua pe umeri, dar cand sa se intoarca cu tatal sau, ei nu
mai putura sa vaza decat tufe.
Ei nu mai gasira satul.
In cele din urma fiul isi arunca povara pe pamant. Numaidecat
drumul sari si fugi in sat. Fiul si tatal sau fugira dupa el.
In sat fiul prinse din nou drumul.
Oamenii ziceau: "Acum drumul este al fiului, caci el l-a prins."
Fiul zise: "Asa este. Drumul acesta este al meu, si nimeni nu are
dreptul sa mearga pe el".
Si-ntr-adevar nimenea nu mai merse pe acel drum, si drumul deveni
foarte trist si muri in cele din urma.
(din poezia primitiva
Africa Centrala)
Povestea drumului
Aceasta pagina a fost accesata de 4239 ori.
