Psalm dragostei
de Lucian Blaga
E inca in mine greul pietrelor, dintre cari
m-am ridicat cind zi s-a facut.
Dragoste, imprumuta-mi tu usurinta
cu care norii albi umbla-n azur peste abisuri
si gratia fara fiinta a verdelui, frunzelor.
Simt inca in mine greul pamintului si deznadejdea
lutoasa. in mine tinguitoarele nopti.
Neguri mai staruie-n gind
si talpile fara de voie mai prind radacini
pe drumuri neprietenoase.
Din trecut citeodata mai vine un vint.
in ceasurile desprimaverii, dragoste,
in ceasurile-acestea, ce singura tu le numeri,
caci numai tu nu ai amintirea
marilor intunecimi,
fa sa uit cumplita povara
a vazduhului negru, ce-l port pe umeri
si da-mi taria dea suporta
bucuria eliberarii.
31 octombrie 1968
Psalm dragostei
Aceasta pagina a fost accesata de 2387 ori.
