Risipei se deda florarul

Risipei se deda florarul

de Lucian Blaga

Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda Florarul.

Polenul cade peste noi,
in preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.



Ne cade-n gura cand vorbim,
si-n ochi, cand nu gasim cuvantul.
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis, avantul.

Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.



Visand, intrezarim prin doruri -
latente-n pulberi aurii –
paduri ce ar putea sa fie
si niciodatã nu vor fi.

Steaua, decembie 1960



Risipei se deda florarul


Aceasta pagina a fost accesata de 1820 ori.
{literal} {/literal}