Slovele eterne
de Lucian Blaga
In vreme ce tacut eu versuri scriu, privesc
de la fereastra, cum tulpinele de bambus
se leagana in vant.
Asemeni unei ape tulburate ele sunt.
Si zvonul foilor se-aude
ca un zgomot de cascada.
Arunc aceste slove pe hartie.
Ca flori de prun ele apar
cazute, ravasite in zapada.
Mireasma mandarinei, duhul tainei,
dispare cand o fata prea-ndelung
o poarta-n faldurile hainei.
Si bruma pierde-se, cand soarele o vede,
Numai slovele pe care eu le scriu
sunt vesnice. Aceasta eu, eu Li Tai-Pe, o stiu.
(din poezia chineza
Li Tai-Pe 701-762)
Slovele eterne
Aceasta pagina a fost accesata de 2058 ori.
