Solstitiul gradinilor
de Lucian Blaga
Mirajul unui dulce fruct
imbraca-un sambure amar,
ca sa ne cada intr-o zi
neasteptat in palme -dar.
Sorocul cresterii e-n vant.
Copacii iau puteri pe-un an
din noaptea elementului
ce se-nnoieste nazdravan.
E ceasul cand tinerii serpi
camasa si-o dezbraca-n spini.
Comori la radacini s-aprind,
se spala-n flacari de rugini.
Privind la hora flacarii
intampinam solstitiul cald,
ce se revarsa peste noi
de pe taramul celalalt.
Ne pierdem ca sa ne-mplinim.
Mergand in foc, mergand in spini,
ca aurul ne rotunjim
si ca ispita prin gradini.
Contemporanul, 7 aprilie 1961
Solstitiul gradinilor
Aceasta pagina a fost accesata de 2037 ori.
