Toamna va veni
de Lucian Blaga
O toamna va veni candva tarziu, cand tu iubito-mi vei cuprinde gatul
tremurand si strans vei atarna de mine cum atarna
o cununa de flori uscate de stalpul alb de marmora al unei cripte.
O toamna va veni si-o sa-ti despoaie
de primavara trupul, fruntea, noptile si dorul
si-ti va rapi petalele si zorile
lasandu-ti doar amurgurile grele si pustii.
O toamna va veni si, mastera,
din toate florile ce le-ai avut vreodata
numai pe-acelea n-o sa ti le ia
ce-o sa le-asterni peste mormanturile tuturor
acelora care se duc pe veci
cu primavara ta.
Toamna va veni
Aceasta pagina a fost accesata de 2114 ori.
