Umblam pe camp fara popas
de Lucian Blaga
Umblam pe camp fara popas
sub zodii prin tarziul ceas.
Hotare, veac, taram s-au sters.
Mai suntem noi si-un univers.
Pierdem in noapte, rand pe rand,
tot ce sub noi era pamant.
Si mergem iar in gand, la pas.
Un cer deasupra ne-a ramas.
Vreo stea cand cade din tarii,
fara sa vrei, spre ea te tii
si poala-ti potrivesti, s-o prinzi.
Lucirea numai i-o cuprinzi.
Si cumpanim ce e, ce-a fost.
Noroc inalt, pornit cu rost,
Ne-ntampina de sus prin vant,
Sa nu ne-ajunga-n vai nicicand.
Contemporanul, ianuarie 1965
Umblam pe camp fara popas
Aceasta pagina a fost accesata de 2424 ori.
