Se odihneste subt prunii bisericii, adulmeca
arhaicul vant. O fata i-a pus ieri in brate un crin.
Va mai trece printr-o mie de sate.
I se va-ntinde prescura, pe drumuri stropite cu vin.

Bolnavii de oase din cele o mie de sate
in cale-i s-astern. El ii calca de rau. Si de bine
el joaca, vorbe uitate spunand langa umerii lor.
Spre seara boala iese din casa, din gand si din vine.

Are-un mers larg, cand purcede, ca de-mparat.
Chihlibar - miez galben - poarta subt fruntea-n apus.
Cu manile - in stanga si-n dreapta - pare ca vesnic
si-ar imparti padurile, ce le are in tara de sus.