Varsta de fier
de Lucian Blaga
Sa iesi pe strada ti-e dat,
dar nu fara griji, ca-n zile de altadata.
La fiestecare pas, la fiece colt,
te-ntampina: timpul.
Ast timp ce veni peste noi, intai ca pustiul
Gobi, apoi cu tumultul unei
urniri de ape si continente,
salbatic ca o revarsare peste toate
a magmelor din noapte.
Unde, in ce intuneric
ti s-au ascuns multii semeni si fratii, surorile,
cu suferintele lor, te intrebi.
S-aude sumbra o soapta adusa de vant
ca, desi in viata inca,
noi suntem o amintire doar, fabula,
deznodamant asteptand intre veac si
mormant.
Fericita-i acum numai valea ce are un sfant!
Un sfant de la care umanele umbre sa-nvete
cum trebuie intre pamant si tarie sa stea.
Un sfant neclintit care cata mereu la aceeasi
stea si-n spaima de pretutindeni
nu-si absoarbe in trup aureola.
Viata romaneasca, ianuarie 1968
Varsta de fier
Aceasta pagina a fost accesata de 3018 ori.
