Sub piscuri mari, in munte, o caldare de bazalt.
Un pas, si-apoi abrupt - taramul celalalt.

O amintire stranie si fara de-ntreruperi
imi staruie adanc, in miros verde de ienuperi.

O amintire grea apasa. Ca din alte ere,
spre care sangele si astazi mult se cere.

Aice mai statui, aievea sau in vis, candva,
mai sus, mai jos, cand pisc si iezer nu era.

Si stam, printre liane, sub ecvatorul caldurii
pandit de serpi, de flori si de lemurii.

Iar trupul meu, ah numai trup in umedul vazduh
pandit era, prelung, de propriul sau duh,
ca de-un strain. Si slobod foarte, inca neluat
in stapanire era lutul diafan si laudat.
Fara dumineca si fara de-nceputuri
ma ascundeam tacut sub vegetale scuturi,

in foi, printre liane, sub ecvatorul caldurii,
iubit de serpi, de flori si de lemurii.