Ziua a saptea

Ziua a saptea

de Lucian Blaga

Aprile era moale. Stele calde mai nasteau prin preajma.
Si marea Dumnezeu si-o dibuia. Zarea si muntele si focul.
Fapturile purtau in piepturi
ce inimi, inca de lumina, prin tot locul!

Vedea acolo intre patru rauri leul si mioarele.
Nimic nu-l lauda mai din adanc decat izvoarele.
Prin crengi de pini sunau atomii si paunii,
si aripi nevazute s-auzeau in poarta lunii.

Un gures si obstesc descant era, pe-aproape si departe.
Iar El privea. Pe tine te vazu de-a dreapta mea, inalta,
dumineca aceea bucurandu-mi.
Si-a zis: Sunt bune toate foarte!

Ne tulbura chemarea unor ierburi. Ne cerea vazduhul.
Un fluviu de sange-n seara se trezea - mistuitor
arzandu-si malul... Noi aripi nu aveam, dar umerii -
gata erau umerii de zbor.

Revista Fundatiilor regale, august - septembrie 1947




Ziua a saptea


Aceasta pagina a fost accesata de 1145 ori.
{literal} {/literal}