Ziua a saptea
de Lucian Blaga
Aprile era moale. Stele calde mai nasteau prin preajma.
Si marea Dumnezeu si-o dibuia. Zarea si muntele si focul.
Fapturile purtau in piepturi
ce inimi, inca de lumina, prin tot locul!
Vedea acolo intre patru rauri leul si mioarele.
Nimic nu-l lauda mai din adanc decat izvoarele.
Prin crengi de pini sunau atomii si paunii,
si aripi nevazute s-auzeau in poarta lunii.
Un gures si obstesc descant era, pe-aproape si departe.
Iar El privea. Pe tine te vazu de-a dreapta mea, inalta,
dumineca aceea bucurandu-mi.
Si-a zis: Sunt bune toate foarte!
Ne tulbura chemarea unor ierburi. Ne cerea vazduhul.
Un fluviu de sange-n seara se trezea - mistuitor
arzandu-si malul... Noi aripi nu aveam, dar umerii -
gata erau umerii de zbor.
Revista Fundatiilor regale, august - septembrie 1947
Ziua a saptea
Aceasta pagina a fost accesata de 2020 ori.
